Fișă de articol.

Image Alt

Untagling Ariadne’s Thread – Contributions to the „Archeology” of the Romanian Medieval Numismatics. Part I – The Early Stage of Wallachian Coinage – From Vladislav I to Mircea the Elder (cca. 1362-1418)

Autori
Secţiunea
Limba de redactare engleză
Descriptori
Excerpt Deşi primul catalog al emisiunilor monetare medievale româneşti a apărut, relativ timpuriu, pentru această zonă geografică a Europei, încă la începutul anilor 1870 (Sturdza 1872-1874), în cei 145 de ani scurşi de la acel eveniment, numismatica noastră modernă nu a reuşit să producă nici un catalog cu adevărat ştiinţific, sistematic şi complet al monetăriilor Ţării Româneşti sau Moldovei sau vreun corpus al acestora. Desigur, de-a lungul vremii, încercările nu au lipsit (Iliescu 1957b), dar, din păcate, ele s-au oprit la faza unor lucrări preliminare (Iliescu 1956) de micromonografii (Iliescu 1975a, Iliescu 1988) sau a unei monografii mai ample, consacrată activităţii monetare a unui singur principe – Mircea cel bătrân (Iliescu 2008). Având în vedere că acest studiu, ca şi cele care vor urma, priveşte doar problema emisiunilor monetare ale Ţării Româneşti, exemplele pe care le-am dat s-au limitat la acest domeniu al numismaticii româneşti, dar cunoscătorii ştiu că nici situaţia sintezelor privind activitatea monetară a principilor Moldovei nu este, cu mult diferită (Docan 1907-1908, Iliescu 1964, Oberländer-Târnoveanu 2003-2005).
     Golul acesta în materie de materiale de referinţă este „umplut” de 40 de ani de o lucrare al cărui gen este greu de definit, deoarece ea nu este nici un „catalog” şi nici un „corpus”, în sensul clasic al cuvântului, deşi adesea este desemnată drept „catalog” sau „catalog de referinţă” – Monede şi bancnote româneşti (cunoscută în jargonul de specialitate sub acronimul colocvial de MBR). Capitolele privitoare la emisiunile monetare ale Ţării Româneşti şi Moldovei au fost semnate de ing. Octavian Luchian (1903-1981), un important colecţionar din anii 1930-1970 şi vechi membru al Societăţii Numismatice Române.
     Problema nu este aceea că singura sinteză asupra numismaticii medievale româneşti a fost realizată de un amator (cunosc şi respect mulţi numismaţi „amatori”, a căror ştiinţă este pe cât de profundă, pe atât de inovatoare), ci din carenţele metodologice şi deontologice ale autorului acesteia, ca şi din lipsa unei pregătiri adecvate în domeniul istoriei economice şi sociale, a dreptului medieval românesc, bizantin şi occidental, ca şi a tehnologiei monetare a epocii în care au fost bătute monedele. Lipsit de metodă şi copleşit de masa materialului informaţional brut, pe care nu îl stăpânea şi, adesea, nici nu-l înţelege, cules din literatura de specialitate mai veche, ea însăşi aflată într-o epocă de pionierat, de construcţie şi reconstrucţie rapidă (anii 1906-1970), deci plină de interpretări contradictorii, unele de mult infirmate de cercetările ulterioare, Octavian Luchian a realizat o lucrare confuză, chiar haotică pe alocuri.
     Adesea, autorul MBR nu face distincţie între un tip monetar şi variantele sau sub-variantele acestuia, emise în timp, în acelaşi atelier, sau a celor produse în paralel, în cadrul unor ateliere monetare diferite, care conţin elemente clare de marcaj şi de control, aplicate ca urmare a unei decizii deliberate a autorităţii însărcinată cu producţia monetară şi o varianta de ştanţă, care reprezintă consecinţa hazardului tehnologic sau uman, în faza de producţie a ştanţelor. Din acest motiv, nu de puţine ori, piese care aparţin aceleiaşi variante sau sub-variante sunt descrise ca entităţi aparte, sau dimpotrivă, sunt regrupate arbitrar. Incapacitatea de a controla şi sistematiza cantitatea considerabilă de materiale adunate din literatură l-a condus pe autor să includă în lucrare variante sau subvariante monetare inexistente, în realitate, şi să omită să descrie destul de multe tipuri, variante şi subvariante dintre cele deja publicate, a căror existenţă era certă, fiind confirmată prin mai multe descoperiri.
     Deşi la începutul şi sfârşitul lucrării sale, Octavian Luchian dă o sumară listă de publicaţii consultate pentru realizarea capitolului privind monetăria medievală a Ţării Româneşti (MBR 3, 413), aceasta nu este nici completă şi nu suplineşte lipsa unui aparat critic adecvat. Cred că pentru orice profesionist, poate, cel mai dificil lucru de înţeles şi de admis este lipsa totală a aparatului critic în cazul unei lucrări de acest fel, a cărei caracter ştiinţific ar fi trebuit să fie implicit şi, deci implicită ar fi fost de aşteptat şi respectarea normelor specifice de redactare ale acestui gen de opere. Din cauza lipsei oricărei menţiuni bibliografice, utilizatorul MBR nu este informat despre de către cine, unde şi când au fost publicate tipurile, variantele şi sub-variantele emisiunilor monetare medievale româneşti prezentate de Octavian Luchian în lucrarea sa. Pe scurt, Luchian şi-a însuşit nu numai contribuţiile, uneori chiar inedite, a numeroşi autori, care l-au precedat (cel mai adesea reprezentând nume mari ale numismaticii moderne româneşti, cum ar fi Constantin Moisil, George Severeanu, Octavian Iliescu, dar rămaşi anonimi pentru utilizatorul MBR), dar şi greşelile şi inconsecvenţele lor în atribuirile şi descrierile pieselor, precum şi a datele tehnice furnizate de aceştia. Ca urmare a acestui mod de lucru, adesea, s-a ajuns în situaţia în care, dacă aceeaşi piesă a fost publicată/ilustrată de două sau mai multe ori de către un autor sau de către autori succesivi, cu descrieri sau lecturi mai mult sau mai puţin modificate, ele au fost preluate şi prezentate în MBR, ca fiind piese distincte, multiplicând în mod eronat materialul numismatic de bază.
     În ciuda faptului că la sfârşitul volumului, Octavian Luchian prezintă o listă a colecţiilor de monede medievale ale Ţării Româneşti studiate (MBR 417), în realitate nici una dintre monedele incluse în MBR nu poartă indicaţia locului unde se păstrează. Mai mult decât atât, verificând toate piesele incluse în acest volum, am constatat că între acestea nu se află nici o piesă inedită din colecţiile publice citate, cu excepţia celor din propria colecţie, pe care le-am depistat nu datorită informaţiilor date de autor, ci prin date indirecte venite prin alte surse. Lipsa indicării exacte a colecţiei în care se afla/se află moneda prezentată este una complet neuzuală pentru astfel de categorie de lucrări ştiinţifice. E greu de înţeles de ce autorul MBR a omis să menţioneze locul în care se păstrau piesele deja publicate, care se aflau în patrimoniul instituţiilor publice, ca să nu mai vorbim de cele din propria sa colecţie, pentru care nu era necesară obţinerea acordului formal al proprietarului/administratorului acestora. Lipsa acestui gen de informaţii în MBR îngreunează în mod suplimentar şi adesea, face aproape imposibilă urmărirea pedigriului unor piese aflate deja în circuitul public, complicând, în mod inutil, sarcina cercetătorilor ulteriori şi antrenând riscul ca aceştia, la rândul lor, să multiplice, în mod greşit, materialul numismatic studiat.
     Nu mai puţin gravă ne apare lipsa de importanţă pe care o acordase autorul informaţiilor legate de distribuţia geografică a descoperirilor pieselor descrise în MBR, lucru ilustrat de faptul că Octavian Luchian nu a menţionat nici măcar numele tezaurelor din care au făcut parte multe dintre piesele medievale româneşti prezentate în MBR, inclusiv a celor păstrate în propria colecţie.
     Ca şi multora dintre colegii mei, încă de la începuturile carierei mele profesionale, mi-au apărut evidente dificultăţile legate de folosirea MBR ca instrument de lucru, atunci când eram pus în situaţia de a încadra, cu exactitate, piesele individuale din colecţiile studiate, într-una dintre descrierile din lucrarea menţionată. Tot de atunci m-a frapat inconsecvenţa unor descrieri, ca şi a transcrierii legendelor monetare.
     Cu toate acestea, adevărata dimensiune a problemelor puse de modul în care a fost conceput şi realizat MBR mi-au apărut şi mai clare după anul 2000, când am fost însărcinat să redactez volumul al XI-lea al seriei Medieval European Coinage, editat de Universitatea din Cambridge. Volumul cuprinde prezentarea istoriei producţiei şi circulaţiei monetare din spaţiul sud-est şi central european corespunzând statelor moderne Ungaria, România, Bulgaria, Serbia, Croaţia, Slovenia, Bosnia şi Herţegovina, Macedonia, Albania şi nordul Greciei, de la sfârşitul secolului al VI-lea până la mijlocul secolului al XVI-lea. Cu acest prilej, m-am documentat serios şi asupra istoricului cercetărilor moderne, din secolele XVIII-XX, privind constituirea ramurilor „naţionale” ale numismaticii medievale europene, ca domenii autonome ale acestei ştiinţe. Documentarea pentru acest capitol mi-a permis să urmăresc întreaga panoramă a complicatului proces al constituirii şi dezvoltării numismaticii medievale româneşti, al identificării, atribuirii/reatribuirii şi publicării tuturor tipurilor monetare medievale româneşti cunoscute azi, de la 1787 până în prezent. Am putut reconstitui rolul fiecărei generaţii de colecţionari şi savanţi, străini şi români, în îmbogăţirea zestrei de informaţii ştiinţifice, abordări metodologice şi conceptuale privind activitatea monetară a principilor Ţării Româneşti şi Moldovei.
     O nouă dimensiune asupra „viciilor ascunse” ale MBR mi s-a relevat în momentul în care, în primăvara anului 2007, am început să lucrez la editarea manuscrisului lui Octavian Iliescu, Monetele lui Mircea cel Bătrân (Iliescu 2008). Atunci am constatat cu stupoare că practic conţinutul textului inedit al catalogului lui Octavian Iliescu se afla încorporat (e drept, cu destule greşeli de transcriere) în lucrarea semnată de Octavian Luchian, fără ca acest lucru să fie menţionat undeva.
     Pe măsură ce adunam noi informaţii pentru redactarea capitolelor privind monetăria medievală a Ţării Româneşti şi Moldovei pentru volumul al XI-lea din seria MEC, prelucrarea întregului material numismatic publicat înainte de 1977 m-a obligat, nu numai să încerc să-l sistematizez după un standard comun – cel considerat iniţial ca fiind reprezentat de MBR, dar şi să verific dacă acesta nu conţine repetiţii nesemnalate de autori. A fost o muncă uriaşă, adesea echivalentă cu a căuta acul în carul cu fân, deoarece majoritatea publicaţiilor de monede medievale româneşti (nu numai din secolul al XIX-lea, dar şi multe din prima jumătate a secolului al XX-lea) nu au ilustraţii, iar descrierile, chiar pentru piese făcând parte din acelaşi tip, variantă sau subvariantă variază nu numai de la autor la autor, dar chiar şi de la o lucrare la alta a aceluiaşi autor.
     De un foarte mare ajutor în identificarea colecţiilor în care se păstrau diverse monede publicate de-a lungul timpului, precum şi trecerea lor de la un colecţionar la altul, mi-au fost discuţiile purtate cu domnul Octavian Iliescu în anii 2000-2009. Octavian Iliescu era o adevărată arhivă vie a numismaticii româneşti din secolul al XX-lea, cunoscându-i îndeaproape atât pe marii cercetători ai domeniului, cât şi pe cei mai importanţi colecţionari şi negustori de antichităţi ai perioadei interbelice şi postbelice. Tot de la dânsul am aflat date inedite asupra tezaurelor din care proveneau multe piese publicate la începutul secolului al XX-lea (vezi tezaurele „Oltenia”, Slatina/de fapt Teiuş [jud. Olt] şi Niculiţel-Bădila) al căror loc de descoperire nu era menţionat în literatura de specialitate şi era omis şi în MBR.
     Aşa s-a născut fişierul Conspectus, care cuprinde date despre monedele medievale româneşti publicate între anii 1845 şi 2016 în lucrări editate în limbile română, germană, maghiară, franceză, italiană, rusă, bulgară, sârbo-croată, poloneză şi lituaniană, care mi-au fost accesibile în biblioteci din ţară şi străinătate. Fişierul Conspectus a stat la baza acestui studiu şi al celor care vor urma, consacrate monetăriei medievale a Ţării Româneşti şi Moldovei.
     Fişierul Conspectus păstrează, din motive practice, până la redactarea unui catalog sistematic al monedelor Ţării Româneşti şi Moldovei ordinea tipurilor, variantelor şi sub-variantelor monetare descrise în MBR, dar acolo unde acestea erau prezentate de o manieră nesistematizată, ele au fost regrupate, conform realităţii.
     În acest fişier am inclus şi tipurile, variantele şi subvariantele monetare emise de principii Ţării Româneşti care fuseseră publicate până la momentul editării volumului MBR, dar care din motive inexplicabile nu au fost luate în considerare de către Octavian Luchian. Ele au fost inserate în listă, imediat după nr. monedei celei mai apropiate ca tip, variantă şi sub-variantă descrise deja în acel volum. În acelaşi mod am tratat şi tipurile, variantele şi sub-variantele inedite, publicate după 1977. Toate aceste piese sunt marcate în text printr-un fond de culoarea roşie, pentru a fi mai uşor vizibile.
     Pot spune că la capătul a câţiva ani de muncă intensă, am reuşit să identific sursele majorităţii emisiunile monetare descrise/ilustrate în MBR, precum şi identitatea acestora cu piese care apar în publicaţii ulterioare, succesive, până la preluarea lor în lucrarea lui Octavian Luchian. Acestea sunt marcate cu semnul = şi sunt editate folosindu-se un fond de culoarea albastru închis.
     De asemenea, am reuşit să identific apartenenţa la colecţii publice şi private a multora dintre exemplarele menţionate în MBR, circulaţia unor piese prin mai multe colecţii, în cursul secolului al XX-lea şi începutul secolului al XXI-lea, precum şi provenienţa din tezaure sau descoperiri izolate a unora dintre piesele editate, fără astfel de precizări.
     Nu lipsit de importanţă este şi faptul că am reuşit să realizez o evidenţă a numărului de piese din fiecare tip, variantă sau sub-variantă monetară care au fost publicate între 1845-2016, oferind o primă estimare, bazată pe elemente cuantificabile, a frecvenţei sau rarităţii lor relative.
     Din păcate, am fost obligat să las în afara acestui fişier o serie de monede, unele publicate chiar în ultimele decenii, a căror descriere era mult prea vagă sau erau lipsite şi de ilustraţii, pentru a putea fi încadrate, cu un grad de certitudine rezonabilă, întru-unul dintre tipurile, variantele sau sub-variantele prezentate în MBR. Comparativ cu marea masă a materialului publicat din 1845 până în prezent, aceste piese reprezintă o cantitate neglijabilă, care nu poate influenţa decisiv, proporţiile relative între diversele tipuri, variante şi subvariante ale emisiunilor puse deja în evidenţă.
     Datorită mărimii considerabile a materialului strâns, chiar pentru fiecare principat medieval românesc în parte, este imposibilă editarea acestuia într-o singură contribuţie. De aceea, am hotărât publicarea sa în mai multe studii separate, începând cu acesta, consacrat emisiunilor primilor principi ai Ţării Româneşti care au bătut monedă, de la Vladislav I – Vlaicu (1364-1377) până la Mircea cel Bătrân (1386-1418). Aceşti aproximativ 50 de ani reprezintă şi epoca de „aur” a numismaticii medievale a Ţării Româneşti, caracterizată prin baterea a numeroase tipuri, variante şi sub-variante monetare, unele cu un volum al emisiunii considerabil, produse în mai multe ateliere.
     Pentru o orientare ulterioară mai facilă, am renumerotat tipurile, variantele şi sub-variantele emisiunilor fiecărui principe al Ţării Româneşti în parte. Sistemul constă într-un număr roman, corespunzând ordinii principilor emitenţi – I pentru domnia singură a lui Vladislav I - Vlaicu, II pentru domnia asociată a lui Vladislav I – Vlaicu şi Radu I, III pentru domnia asociată a lui Radu I şi Vladislav I – Vlaicu, IV pentru domnia singură a lui Radu I, V pentru domnia singură a lui Dan I, VI pentru domnia asociată a lui Dan I şi Mircea cel Bătrân, VII pentru domnia asociată a lui Mircea cel Bătrân şi Dan I, VIII pentru domnia singură a lui Mircea cel Bătrân, IX pentru domnia asociată a lui Mircea cel Bătrân şi „Petrus”, X pentru domnia asociată a lui Mircea cel Bătrân şi Mihail I, XI pentru domnia lui Vlad I. Aceste numere romane sunt urmate de o cifra arabă, indicând noua ordine a tipurilor, variantelor şi subvariantelor monetare ale fiecărui principe în parte, semnalate în literatură şi a căror existenţă este confirmată.
     Sunt convins că, la capătul unei munci intense şi laborioase, efectuând adevărate săpături arheologice în literatura de specialitate a ultimilor 170 de ani, am început să descâlcesc firul Ariadnei care era încolăcit în jurul istoriei cercetărilor privind monetăria medievală românească, începând cu cea a Ţării Româneşti. Sistematizând un material considerabil, deja editat, creez nu numai un instrument de lucru extrem de util pentru toţi cei care se ocupă de acest domeniu, completând MBR cu ceea ce ar fi fost normal să aibă încă de la început – un aparat critic, dar fac şi un act de justiţie, recunoscând şi făcând cunoscut meritul a mai multor generaţii de colecţionari şi cercetători, români şi străini, la crearea şi dezvoltarea numismaticii medievale româneşti, ca o ramură independentă a numismaticii medievale europene.
Paginaţia 27-76
Descarcă fişierul
Titlul volumului de apariție
  • Cercetări Numismatice; XVIII; anul 2012
Editura Publicat de: Muzeul Naţional de Istorie a României
Loc publicare Bucureşti